Dacă vă puteţi închipui, într-o dimineaţă senină de Paşti am fost acuzată de Socruella, nu doar că sunt suspicioasă, ci, nici mai mult nici mai puţin, că mă cert cu ea. Ce se întâmplase: Socruella începuse să îmi explice ce bine e să locuieşti la casă (mersi fain, eu sunt copilul blocului) pentru că ai minunata oportunitate de a grădini. Vă daţi seama că a sărit de parcă i-aş fi pus o petardă între picioare la replica mea simplă, domoală şi onestă: „Mie nu îmi place să grădinăresc…” şi m-a aruncat dintr-o dată în obligaţia de a-i explica de ce nu îmi place să grădinăresc. Orice răspuns de bun-simţ (nu am timp căci lucrez, sunt implicată în mai multe proiecte, în timpul liber prefer să citesc etc) a fost respins de la bun început: „Nu poţi lucra cu capul mai mult de patru ore pe zi!” (Really? Poate tu… Da’ acu pe bune, telectualo, nu te-a durut gura când ţi-a ieşit pitpalacul?)
Încerc eu să schimb subiectul conversaţiei, mai la stânga, mai la dreapta, şi îi mărturisesc cu timiditate că nouă ne-a plăcut foarte mult Parisul şi ne-ar plăcea ca într-o zi să ne putem stabili acolo. Până aici mi-a fost! Socruella, căreia nu îi place Parisul, şi nu se sfiieşte să o spună, deşi, dacă aş fi în locul, mi-ar fi ruşine să deschid gura, căci ea n-a petrecut acolo decât o zi şi jumătate, timp în care mai mult a dormit într-un hotel, decât s-a plimbat, a sărit iarăşi de fund în sus! Adică, cum îmi permit eu să spun că Parisul e frumos când ea a spus clar că nu e ?!?
Salvaţi de clopoţel! Sună o prietenă. Răspund. Mă întreabă ce mai fac. Socruella, care întotdeauna apare foarte aproape de tine când vorbeşti la telefon, aude şi răspunde şoptit: „Mă cert cu soacra, asta fac! De ce nu îi spui, dragă, că te cerţi cu soacra?”
* Dragi cititori, Socruella, cred eu, şi-a câştigat dreptul la renume blogosferic prin muncă cinstită. Frumos este, aşadar, să o răsplătim creându-i propriul blog. Acesta se numeşte:www.socruella.blogspot.com şi, până în acest moment, au fost transferate deja toate posturile şi comentariile primite. De acum încolo, posturile vor fi publicate pe ambele bloguri, urmând ca, odată cu ultimul episod ce va apărea doar pe noul blog şi încheierea istoriilor stimabilei, povestea Socruellei să fie ştearsă de aici, câştigându-şi însă dreptul la veşnica pomenire pe blogul său special. Iar noi vom povesti în continuare despre câte în lună şi stele şi mai puţine despre Socruelle 
June 28, 2010 at 2:09 pm
Hello tuturor.
Iertare, nu vin prea des aici, iar cand vin si ma mai uit pe comments-uri realizez ca am fost intrebata de cate cineva dragut cate ceva..si a ramas intrebarea omului in aer pentru ca intre timp au aparut alte postari ale autoarei, iar io n-am mai revenit. Asta pentru ca-s neorganizata; in fine, n-am scuze valabile..
Sa reiau, asadar: )
Bine v-am si te-am regasit, Magique draga, sunt OK pe toate planurile si sper sa fiu pe mai departe asa.
Socrella ta pare sa bata recordurile la meschinarie si mizerie umana declinata la feminin, dar important este ca incepi sa pansezi din sechele, sa scoti din atele si sa faci haz de necaz.Si, implicit, de ea, desi probabil nu va sti niciodata cum au stat lucrurile in ce-o priveste in contextul vietii voastre in doi, care-si urmeaza oricum traseul propus, fara ca ea sa-si fi dat vreo binecuvantare maternala pe topicul asta.
Sunt foarte curioasa ce mai urmeaza si cum a primit vestea plecarii voastre din tara. Deocamdata vad ca nu agreeaza Parisul (trebuia sa-i mentionezi ca ala e si va fi mai departe orasul-luminilor, nu e pentru toate tunelurile umane care se-ntampla sa-si permita cateva zile intr-un hotel din vreun arondisment de-acolo)
: ) Te-am pupat si numai bine, pana la regasire.